bătătură

/bə.tə'tu.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină battitura.

teren bătătorit (în fața casei); (p.ext.) (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești).
îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor.
băteală.

„A călca pe cineva pe bătătură.”Vorbă și tăcere
„Și cu porcul gras în bătătură, și cu porumbi în pat nu se poate.”Bani și avere Muncă și lene
„A pus pânza după șură și n-ajunge bătătura.”Muncă și lene
„Păsările în bătătură.”Animale
„Bătătura în fundătură”
„La pânza urzită, Domnul ne dă bătătură”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică