băltoace
/bəlˈto̯a.ʧe/Etimologie
Din băltoacă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru băltoacă.
băltoacă
/bəl'to̯a.kə/Etimologie
Din baltă + sufixul -oacă.
Definiții
- baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac.
- cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băltoacă | băltoace |
| genitiv-dativ | băltoacei | băltoacelor |
| vocativ | băltoacă | băltoacelor |
| articulat | băltoaca | băltoacele |
Proverbe & zicători
- „Cocostârcul în băltoace trăiește.”AnimaleNatură
- „Fugi de ploaie, și dai tu băltoace.”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică