Definiția cuvântului „băltoace”
băltoace — substantiv
- forma de plural nearticulat pentru băltoacă.
băltoace — substantiv
- baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac.
- cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă.