busuioc
/bu.su'jok/Etimologie
Inevitabil din greacă βασιλιϰόν (basilikón) < βασιλευς (basileus), însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce. Cuvânt comun multor limbi, confer italiană basilico, franceză basilic, albaneză borzilok, bulgară босилек (bosilek), sârbocroată босиљак (bosiljak).
Definiții
- (bot.) (Ocimum basilicum) plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut.
- (reg.) numele unui dans popular asemănător cu hora.
- (p.ext.) melodie după care se execută acest dans.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | busuioc | busuioci |
| genitiv-dativ | busuiocului | busuiocilor |
| articulat | busuiocul | busuiocii |
Sinonime: (bot. ) (prin Transilv.) mătăcină