buhaiul
/buˈha.jul/Etimologie
Din buhai.
Definiții
- forma de singular articulat pentru buhai.
buhai
/buˈhaj/Etimologie
Din ucraineană бугай (buhaj) < turcă boğa „taur” (confer bugă). Ar putea fi și invers. După Lokotsch 339, cuvântul român provine din turcă; și din română a trecut în poloneză după Miklosich, Wander., 12, și în maghiară bohaj (Edelspacher 10).
Definiții
- (zool.; reg.) taur.
- (bot.) (Listera ovata) plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic.
- (muz.) instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | buhai | buhai |
| genitiv-dativ | buhaiului | buhailor |
| vocativ | buhaiule | buhailor |
| articulat | buhaiul | buhaii |
Sinonime: 1: (zool.) taur, 2: (bot.) (reg.) puța-cocoșului
Proverbe & zicători
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică