Etimologia cuvântului „buhaiul”

Din ucraineană бугай (buhaj) < turcă boğa „taur” (confer bugă). Ar putea fi și invers. După Lokotsch 339, cuvântul român provine din turcă; și din română a trecut în poloneză după Miklosich, Wander., 12, și în maghiară bohaj (Edelspacher 10).