buhaiul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „buhaiul”

buhaiulsubstantiv

  1. (zool.; reg.) taur.
  2. (bot.) (Listera ovata) plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic.
  3. (muz.) instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur.

buhaiulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru buhai.