bucătură
/bu.kə'tu.rə/Etimologie
Confer îmbucătură.
Definiții
- (pop.) îmbucătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucătură | bucături |
| genitiv-dativ | bucăturii | bucăturilor |
| vocativ | bucătură | bucăturilor |
| articulat | bucătura | bucăturile |
Proverbe & zicători
- „Fă bucătura cât ți-e gura.”Înțelepciune și prostieMâncare și băutură
- „Îi numără bucăturile.”Mâncare și băuturăBani și avere
- „Fă bucătura cât ți-e gura”Înțelepciune și prostie
- „Cu bucătura mică se prinde peștele mare”Înțelepciune și prostieMuncă și lene
- „Bucătura mare se pune în gât”Mâncare și băutură
- „Îi numără bucăturile”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică