brișcă

/'briʃ.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din maghiară bicska (influențat de brici și briceag).

(reg.) briceag.
trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă.

„Nici jăndarul nu-i de fer, să nu intre brișca-n el.”Moarte Sănătate și boală — Ardeal: despre iminența posibilității succesului unei reacțiuni la nedreptăți
„Umblă cu brișca (cuțitul) la carâmbul cizmei.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere — E prevăzător sau periculos

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică