← înapoi la căutare

bragă

/'bra.gə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din rusă брага (braga) < de origine incertă. Poate de origine celtică, confer galeză brag. Intrase în limba latină ca braciare.

Definiții

băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	bragă	brăgi
genitiv-dativ	brăgii	brăgilor
vocativ	bragă	brăgilor
articulat	braga	brăgile

Proverbe & zicători

„La lipsă de înghețată, braga ne răcorește.”Mâncare și băutură
„Ca braga în ziua de Paști.”Timp Noroc și soartă
„La lipsă de înghețată, braga ne răcorește”Mâncare și băutură
„Și braga răcorește”Mâncare și băutură
„Ca braga în ziua de Paști”Mâncare și băutură
„Bragă deasă”Mâncare și băutură
„A bea bragă cu cineva”Prietenie și dușmănie
„Bragă”
„Cu un ulcior de bragă”Mâncare și băutură
„Liturghie cu bragă”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică