brad

Etimologie

Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvânt provenit din substratul, posibil alpin, având în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Confer numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținând aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din albaneză bredh (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza albaneză, Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pluralul brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvântul anterior limbilor indo-europenilor.

Definiții

1. (bot.) (Abies alba) arbore din familia pinaceelor care crește în zone muntoase, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri; (p.gener.) nume dat coniferelor.
2. (p.ext.) lemnul arborelui descris mai sus.
3. (spec.) brad tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou.
4. (spec.) vârf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți.
5. (art.) numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă.

Declinare

Sinonime: 1: (bot.) pin, (prin Transilv.) porob, 3: pom de Crăciun, 5: bradul