Etimologia cuvântului „brad”

Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvânt provenit din substratul, posibil alpin, având în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Confer numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținând aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din albaneză bredh (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza albaneză, Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pluralul brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvântul anterior limbilor indo-europenilor.