bostanul
/bosˈta.nul/Etimologie
Din bostan.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bostan.
bostan
/bos'tan/Etimologie
Din turcă bostan („livadă”) < persană بستان (bostân) / بوستان (bustân).
Definiții
- (bot.) (Cucurbita) plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor.
- (bot., reg.) (Citrullus vulgaris) plantă erbacee cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic, având coaja verde și miezul roșu, dulce și foarte zemos.
- (fig. ir.) cap (al omului prost).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bostan | bostani |
| genitiv-dativ | bostanului | bostanilor |
| vocativ | bostanule | bostanilor |
| articulat | bostanul | bostanii |
Sinonime: 1: (bot.) dovleac, (reg.) curcubetă, 2: (bot.) pepene, pepene verde, 3: cap
Proverbe & zicători
- „Tot bostanul cu sâmburii lui merge de vale.”Noroc și soartă
- „Bostanul nu șade în cui, dar nici mămăliga unde o pui.”Mâncare și băuturăNatură
- „A prins bostanul câinele”Noroc și soartă
- „Pi-ai întins vrejul ca dovlecul (bostanul), ș-ai umflat.”NaturăMinciună și înșelăciune
- „Bostanul nu șade în cui”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică