bostan
/bos'tan/Etimologie
Din turcă bostan („livadă”) < persană بستان (bostân) / بوستان (bustân).
Definiții
- (bot.) (Cucurbita) plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor.
- (bot., reg.) (Citrullus vulgaris) plantă erbacee cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic, având coaja verde și miezul roșu, dulce și foarte zemos.
- (fig. ir.) cap (al omului prost).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bostan | bostani |
| genitiv-dativ | bostanului | bostanilor |
| vocativ | bostanule | bostanilor |
| articulat | bostanul | bostanii |
Sinonime: 1: (bot.) dovleac, (reg.) curcubetă, 2: (bot.) pepene, pepene verde, 3: cap