borșul
/ˈbor.ʃul/Etimologie
Din borș.
Definiții
- forma de singular articulat pentru borș.
borș
/borʃ/Etimologie
Din rusă, ucraineană борщ (boršč).
Definiții
- zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă.
- (arg.) sânge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | borș | borșuri |
| genitiv-dativ | borșului | borșurilor |
| vocativ | borșule | borșurilor |
| articulat | borșul | borșurile |
Proverbe & zicători
- „A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz.”Minciună și înșelăciuneVorbă și tăcere
- „S-a înăcrit ca borșul.”Sănătate și boală
- „A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz”Mâncare și băutură
- „S-a înăcrit ca borșul”Mâncare și băutură
- „Când verși borșul, nu-i vărsa huștele”Mâncare și băutură
- „L-a umplut borșul”Mâncare și băutură
- „I-o dat borșul în foc”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică