blidul
/ˈbli.dul/Etimologie
Din blid.
Definiții
- forma de singular articulat pentru blid.
blid
/blid/Etimologie
Din slavă (veche) bliudu.
Definiții
- (pop.) vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele; strachină.
- (la pl.) vase de bucătărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | blid | blide |
| genitiv-dativ | blidului | blidelor |
| vocativ | blidule | blidelor |
| articulat | blidul | blidele |
Proverbe & zicători
- „Când e blidul gol se bate lingura cu el.”Familie
- „Când e blidul gol, se bate lingura cu el”Mâncare și băutură
- „Să nu se bată lingura cu blidul”Mâncare și băutură
- „Din blidul cât de mic”Mâncare și băutură
- „Nu-ți băga lingura, unde nu-ți e blidul.”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică