bivolul

/ˈbi.vo.lul/

substantiv?

Etimologie

Din bivol.

Definiții

forma de singular articulat pentru bivol.

bivol

/'bi.vol/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din neogreacă βούβαλος (voúvalos), prin slavă (veche) byvolŭ (N.B. cuvânt care nu aparține totuși fondului slav). Nu pare posibilă derivarea directă din latină bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259.

Definiții

(zool.) (Bubalus, mai ales Bos bubalus) vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.
(fig., fam.) epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	bivol	bivoli
genitiv-dativ	bivolului	bivolilor
articulat	bivolul	bivolii

Proverbe & zicători

„Când va zbura bivolul.”Animale Timp
„Boul cu bivolul anevoie trag la jug.”Animale Muncă și lene
„Bivolul nu se teme de purice”Animale
„Când va zbura bivolul”Timp
„Boul cu bivolul anevoie trag la jug”Muncă și lene
„Câinii latră, bivolul paște”Animale Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică