berbec
/ber'bek/Etimologie
berbece Din latină berbēx, berbecem < vervex. Înrudit cu franceză brebis și italiană berbice.
Definiții
- (zool.) masculul oii.
- (mil., ist.) mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate.
- (tehn.) greutate mare, acționată mecanic sau manual, care prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc.
Exemple
- Berbecul este masculul oii.
- Berbecul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | berbec | berbeci |
| genitiv-dativ | berbecului | berbecilor |
| articulat | berbecul | berbecii |
Sinonime: 1: (zool.) (Ban., Transilv. și Mold.) arete, 1: (mil., ist.) (înv.) arete, 2: (tehn.) sfărâmător