barcă

/'bar.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din neogreacă βάρκα (bárka) sau italiană barca < latină barca. Confer franceză barque.

ambarcație de dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor, destinată transporturilor la distanțe mici.

Sinonime: luntre, (prin Ban.) schelă

„Barca cât este de veche tot mai trece-odată iazul/ Baba cât e de bătrână tot ar mai sări pârleazul”Timp Natură — Păstorel Teodoreanu
„Dacă și cu Parcă se plimbau în barcă. Și dacă Dacă nu era, Parcă parcă se-neca.”Înțelepciune și prostie
„Barca spartă, nu se va sulă.”Natură
„Barca spartă, rațiunea e făcută.”Înțelepciune și prostie
„Nu pune pegula în barca lui alți.”Prietenie și dușmănie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică