← înapoi la căutare

băltoacă

/bəl'to̯a.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din baltă + sufixul -oacă.

Definiții

  1. baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac.
  2. cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbăltoacăbăltoace
genitiv-dativbăltoaceibăltoacelor
vocativbăltoacăbăltoacelor
articulatbăltoacabăltoacele

băltoace

/bəlˈto̯a.ʧe/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din băltoacă.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru băltoacă.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică