băltoacă
/bəl'to̯a.kə/Etimologie
Din baltă + sufixul -oacă.
Definiții
- baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac.
- cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băltoacă | băltoace |
| genitiv-dativ | băltoacei | băltoacelor |
| vocativ | băltoacă | băltoacelor |
| articulat | băltoaca | băltoacele |