← băltoacă (toate sensurile)

Definiția cuvântului „băltoacă”

băltoacă — substantiv

  1. baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac.
  2. cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă.