auș

Etimologie

Din latină ăvus („bunic, tataie; moș”), al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auș indică adăugarea unui sufix diminutiv -uș (Candrea-Dens., 122; DAR; REW 839); după Pușcariu, Dacor., VIII, 324, acest sufix se datorează unei contaminări cu neaoș; însă o astfel de contaminare se explică anevoie plecându-se de la latină *au față de neaoș (confer și diferența de accent), și este mai curând o impresie întemeiată pe aspectul actual al ambelor cuvinte. După Pascu, Beiträge, 8, ar fi un derivare de la neauă („zăpadă”) și ar însemna „alb ca neaua”, părere prea extravagantă. Cuvântul este rar, a fost atestat în Oltenia, dar astăzi apare exclusiv în dicționare. Confer aromână aush.

Definiții

1. (înv. și reg.) moș.
2. (înv. și reg.) bunic.
3. (înv. și reg.) unchi.
4. (înv. și reg.) strămoș.

Declinare