asuda

/a.su'da/

verb?

Etimologie

Din latină assūdāre (Pușcariu 155; Candrea-Dens., 107; REW 3076; DAR; confer Rosetti, I, 163); reprezentanții romanici derivă de la latină sudare.

Caz	Singular	Plural
verb	asuda	asudau

Sinonime: 1: transpira, 2: se aburi, 3: munci, obosi, osteni, trudi

„Nebunul nu asudă nici la vale, nici la deal.”Înțelepciune și prostie
„Nici limba nu-i asudă”Vorbă și tăcere
„A asuda sub limbă”Vorbă și tăcere
„A nu asuda de vorba cuiva”Vorbă și tăcere
„A asuda pre cineva”Muncă și lene
„Nebunul nu asudă nici la vale nici la deal”Înțelepciune și prostie
„Prostul n-asudă nici la deal, nici la vale”Înțelepciune și prostie Muncă și lene
„Lucrează de îngheață și mănâncă de asudă”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Asudă mâncând și înghite lucrând.”Muncă și lene Mâncare și băutură
„Prostul n'asudă nici la deal, nici la vale”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică