ascuțit
/as.ku'ʦit/Etimologie
Din a ascuți.
Definiții
- acțiunea de a (se) ascuți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ascuțit | ascuțite |
| genitiv-dativ | ascuțitului | ascuțitelor |
| vocativ | ascuțitule | ascuțitelor |
| articulat | ascuțitul | ascuțitele |
ascuțit
/as.ku'ʦit/Etimologie
Din a ascuți.
Definiții
- (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios.
- (fig.) ager, pătrunzător, perspicace.
- (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
- (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
- (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
- (despre sunete, glas, râs) strident.
Exemple
- Minte ascuțită.
Proverbe & zicători
- „La calul nărăvit, pinten ascuțit.”AnimaleMuncă și lene
- „La calul nărăvit pinten ascuțit”Animale
- „Au apucat ascuțitul cu mâna toată”
- „A-i da un cuțit (ascuțit) prin inimă”Dragoste și iubire
- „Piatra de ascuțit, însăși ea nici cum taie”Muncă și leneÎnțelepciune și prostie
- „E ascuțit la minte”Înțelepciune și prostie
- „Are nas subțire (ascuțit)”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică