aruncat

Etimologie

Din verbul a arunca.

Definiții

1. care a fost trimis la o distanță oarecare, prinrt-o mișcare violentă.
2. (haltere; despre stil) care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus.
3. (substantivat, n.)
4. care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor.

Exemple

• S-a calificat la aruncat în finală

Etimologie

Din arunca.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru arunca.

Etimologie

Din latină eruncare.

Definiții

1. (v.tranz.) a face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli.
2. a trânti ceva (în grabă); a face să cadă.
3. (v.refl.) a se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli.
4. (v.tranz.) a împrăștia sămânța pentru a semăna.
5. (v.tranz.) a îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda.
6. (v.tranz.) a răspândi lumină, umbră etc.
7. (v.tranz.) (fig.) a face ca cineva să ajungă într-o anumită situație (rea).
8. (v.intranz.) a da cu ceva în cineva.

Exemple

• A arunca un lucru nefolositor.
• A se arunca prin fereastră.
• A arunca pe foc un caiet.

Declinare

Sinonime: 1: azvârli, lepăda, zvârli, (Transilv. și Maram.) țipa, (înv.) scutura, 2: azvârli, (fam.) mătura, 3: sări, zvârli, 4: împrăștia