ariciul
/aˈri.ʧjul/Etimologie
Din arici.
Definiții
- forma de singular articulat pentru arici.
arici
/aˈriʧʲ/Etimologie
Din latină ērĭcius. Înrudit cu italiană riccio (sardă rizzu), spaniolă erizo (asturiană arizo și galiciană ourizo). Fonetismul prezintă dificultăți, întrucât rezultatul normal ar trebui să fie ariț, ca în dialecte. S-a încercat să se explice alterare ți > ci, care apare și în macedoromână și în italiană, printr-un tip intermediar eric(u)lus, de către Pușcariu 118; prin erix, -cis, după Philippide, Altgr. Elemente, 2, și Pascu, I, 38; prin schimbare de sufix, de către Pascu, Beiträge, 9.
Definiții
- (zool.) (Erinaceus europaeus) animal mamifer insectivor, cu botul ascuțit și corpul gros, acoperit cu țepi.
- (tehn.) instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale.
- (mil.) element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arici | arici |
| genitiv-dativ | ariciului | aricilor |
| articulat | ariciul | aricii |
Proverbe & zicători
- „Ariciul cu meșteșug se prinde și vrabia cu mei.”AnimaleÎnțelepciune și prostie
- „A fi ca ariciul de când a urzit Dumnezeu pământul”Natură
- „Ariciul cu meșteșug se prinde”Înțelepciune și prostieAnimale
- „Parcă ar fi spus ariciul la ureche”Vorbă și tăcereAnimale
- „Pe ariciul lin nici cum îl poți face tocmai ca un pește”NaturăAnimale
- „S-a făcut ghem ca ariciul”Animale
- „Ariciul e păcat să-l omori, pentru că el a urzit pământul.”AnimaleNatură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică