țandără
/'ʦan.də.rə/Etimologie
Din dialectul săsesc zänder (< germană Zunder), maghiară candra.
Definiții
- bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țandără | țăndări |
| genitiv-dativ | țăndării | țăndărilor |
| vocativ | țandără | țăndărilor |
| articulat | țandăra | țăndările |