înjura

/ɨn.ʒu'ra/

verb?

Etimologie

Din latină injuriare.

Definiții

(v.tranz., intranz. și refl., recipr.) a spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui.

Exemple

De ce îl înjuri toată ziua?

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	înjura	înjurau

Sinonime: drăcui, ocărî, (livr.) invectiva, (înv. și pop.) măscări, (pop.) stropși, sudui, (prin Ban.) târtăi, (înv.) mustra, (fig.) îmbăla, (înv. și pop. fig.) spurca, (arg.) sictiri, sictirisi

Proverbe & zicători

„Unul în dos te-a înjurat, în lipsa mea putea să mă și bată.”Vorbă și tăcere
„Calicului să-i dai toată săptămâna, și să nu-i dai sâmbăta, te înjură.”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Cine înjură de cruce”Vorbă și tăcere
„De multe (adese) ori gluma înjură muma”Vorbă și tăcere
„Când te înjură pe din dos, fă-te că nu auzi, sau zi tu”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Să te înjur”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică