încaleci
/ɨnˈka.leʧʲ/Etimologie
Din încăleca.
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru încăleca.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru încăleca.
încăleca
/ɨn.kə.leˈka/Etimologie
Din latină incaballicare.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
- (v.tranz. și intranz.) (p.anal.) a se urca pe un obiect ca pe cal.
- (v.refl.) a se suprapune.
- (v.tranz.) (fig.) a se face stăpân pe cineva; a domina, a supune.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încăleca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încăleca | încălecau |
Proverbe & zicători
- „Până nu încaleci calul nu-i cunoști năravul”Înțelepciune și prostie
- „Nu râde de măgar că vine vremea să încaleci pe el”Noroc și soartăAnimale
- „Pe muiere s-o încaleci, iar nu să te încalece”Femeie și bărbat
- „Să nu rîzi de măgar cumva, că poate îl încaleci cîndva.”AnimaleÎnțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică