înțelepțește
/ɨn.ʦe.lep'ʦeʃ.te/Etimologie
Din înțelept + sufixul -ește.
Definiții
- în mod înțelept; cu judecată, cu chibzuială.
Proverbe & zicători
- „Cine păgubește se înțelepțește.”Bani și avereÎnțelepciune și prostie
- „Muierea cu cât îmbătrânește cu atât mai mult se înțelepțește”Femeie și bărbatTimpÎnțelepciune și prostie
- „Cine păgubește, se înțelepțește”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică