târâi
/tɨ.rɨˈi/Etimologie
Confer a târî.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) târî.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | târâea | târâeau |
țârâi
/ʦɨ.rɨ'i/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a cârpi, a țese (ciorapi).
- (v.intranz. și tranz.) a cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic).
- (v.intranz. unipers.) a bura.
- (v.intranz.) (despre insecte și despre unele păsări) a scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi.
- (v.intranz.) (despre sonerie) a suna, a zbârnâi.
- (v.intranz.) (rar; despre instrumente cu coarde) a răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țârâea | țârâeau |
Proverbe & zicători
- „Aduni cu târâita și împărți cu nemiluita.”Bani și avereMuncă și lene
- „Aduni cu țârâita și împarți cu nemiluita”Bani și avere
- „Toamna când pițigoii, ciocârlanii vor țârâi pe lângă casă”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică