țigăni
/ʦi.gəˈni/Etimologie
Din țigan.
Definiții
- (v.refl.) a insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țigănea | țigăneau |
țigănește
/ʦi.gə'neʃ.te/Etimologie
Din țigan + sufixul -ește.
Definiții
- ca țiganii; în limba romani, țigănească.
Proverbe & zicători
- „Stai cu țiganul, înveți țigănește; cu turcul, turcește; cu neamțul, nemțește.”Înțelepciune și prostie
- „A cinsti țigănește”Minciună și înșelăciune
- „Stai cu țiganul, înveți țigănește, cu turcul”Vorbă și tăcere
- „A fi bătut țigănește”
- „A cere țigănește”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică