← înapoi la căutare

șterge

/'ʃter.ʤe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină extergere.

Definiții

  1. (v.tranz.) a freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă.
  2. (v.tranz.) a face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc.
  3. a scoate din evidență; a anula.
  4. (v.refl.) a-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare.
  5. a-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca.
  6. (v.tranz. și refl.) a face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte.
  7. (v.refl. și tranz.) a trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor.
  8. (v.tranz.) (rar) a lovi, a izbi.
  9. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a fura, a șterpeli.

Exemple

  • Șterg praful.
  • A șterge din memorie.

Declinare

CazSingularPlural
verbștergeaștergeau

Sinonime: 1: curăța, 2: radia, 3: anula, 5: estompa, 6: aboli, desființa, dispărea, distruge, nimici, suprima, 7: fofila, 8: lovi, zdrobi, 9: fura, furișa, zbughi

Antonime: 2: scrie

șters

/ʃters/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a șterge.

Definiții

  1. faptul de a șterge.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativștersșterse
genitiv-dativștersuluișterselor
vocativștersuleșterselor
articulatștersulștersele

șters

/ʃters/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a șterge.

Definiții

  1. (despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat.
  2. lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid.
  3. (fig.) (despre oameni) lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru.
  4. care și-a pierdut forma, aspectul; tocit.
  5. estompat, vag.
  6. (fig.) (despre sunete, glas) lipsit de rezonanță; stins.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică