învrednici
/ɨn.vred.ni'ʧi/Etimologie
Din în + vrednic.
Definiții
- (v.refl.) a se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși.
- (v.refl.) a avea norocul, cinstea să..., a avea parte de...
- (v.tranz.) (rar) a acorda favoarea, norocul de a...
- (v.refl.) a găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | învrednicea | învredniceau |