← înapoi la căutare

înflori

/ɨn.floˈri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină inflorire.

Definiții

  1. (v.intranz.) a face, a da flori; a se acoperi de flori.
  2. (v.intranz.) (fig.) a-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera.
  3. a fi în toată frumusețea, strălucirea.
  4. (despre față) a se îmbujora, a se lumina.
  5. (v.tranz.) a împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța.
  6. (fig.) a exagera.
  7. (v.tranz.) (pop.) a face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare).
  8. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru înflori.

Exemple

  • Garoafele au înflorit.

Declinare

CazSingularPlural
verbînfloreaînfloreau

Sinonime: 1: (bot.) deschide, desfoia, 1: arăta, ivi, propăși, prospera, 5: exagera

Antonime: despre flori: veșteji, ofili, fana, trece, usca

înflorit

/ɨn.floˈrit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din verbul a înflori.

Definiții

  1. (despre plante) plin de flori; care și-a deschis bobocii.
  2. împodobit cu desene, cu ornamente.

Sinonime: 1: îmbujorat, împurpurat, desfoiat, deschis

înflorit

/ɨn.floˈrit/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din înflori.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru înflori.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică