încărca

Etimologie

Din latină *incarricare (< carrĭcāre)

Definiții

1. (v.tranz.) a umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva.
2. a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat.
3. a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv.
4. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi, a (se) umple (de...).
5. (v.tranz.) (fig.) a exagera cu scopul de a înșela.
6. (spec.) a adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală.
7. (v.tranz.) a acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.
8. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încărca.

Exemple

• Încarcă carul cu fân.
• A încărcat nota de plată.
• Încărcasem o baterie electrică.

Declinare

Sinonime: 1: umple, (Transilv.) tecărui, 2: împovăra, 4: umple, 5: exagera

Antonime: descărca

Etimologie

Din verbul a încărca.

Definiții

1. faptul de a (se) încărca.

Declinare

Definiții

1. (despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) umplut, plin cu ceva.
2. (despre oameni sau animale) care poartă o încărcătură.
3. (despre o gură de foc) cu proiectilul introdus în armă.
4. (despre plante) plin de fructe sau de flori.
5. (fig.) exagerat, mărit (în scopul de a înșela).
6. (despre acumulatoare electrice) în care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărui armături au sarcină electrică.

Etimologie

Din încărca.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru încărca.