închina
/ɨn.kiˈna/Etimologie
Din latină inclinare.
Definiții
- (v.refl.) a-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.
- (v.refl.) (în biserica creștină) a-și face semnul crucii; (p.ext.) a se ruga.
- (v.refl.) a se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut.
- (v.intranz.) a ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare).
- (v.refl.) (înv.) a recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal.
- (v.tranz.) (înv.) a dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință.
- (v.tranz.) a face o ofrandă.
- (v.tranz.) a consacra.
- (v.tranz.) a dedica.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru închina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | închina | închinau |