← înapoi la căutare

închina

/ɨn.kiˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină inclinare.

Definiții

  1. (v.refl.) a-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.
  2. (v.refl.) (în biserica creștină) a-și face semnul crucii; (p.ext.) a se ruga.
  3. (v.refl.) a se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut.
  4. (v.intranz.) a ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare).
  5. (v.refl.) (înv.) a recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal.
  6. (v.tranz.) (înv.) a dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință.
  7. (v.tranz.) a face o ofrandă.
  8. (v.tranz.) a consacra.
  9. (v.tranz.) a dedica.
  10. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru închina.

Declinare

CazSingularPlural
verbînchinaînchinau

închini

/ɨnˈkinʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din închina.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru închina.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru închina.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică