zestre

/'zes.tre/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină dextrae „făgăduință solemnă”.

avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită.
bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire.
(fam.) totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva.
totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar.

„Muierea mi-e urâtă, dar zestrea ei mi-e”Femeie și bărbat Bani și avere
„Zestrea toate le astupă”Bani și avere
„Zestrea îmi șade în lacră”Bani și avere
„De zestre nouă pietre”Bani și avere
„Zestrea femeii nu se pierde nici în apă”Femeie și bărbat Bani și avere
„Se scaldă în zestrea muierii”Femeie și bărbat Bani și avere
„Cei mai mulți astăzi se bucură la zestre”Bani și avere
„De n-ai bani nu lua zestre, ca să n-o”Bani și avere Femeie și bărbat
„Ce cu greu se pare la acest bărbat, ce cu zestre mare”Bani și avere Femeie și bărbat
„Acum bărbatul se cunună, nu cu muierea sa, ci cu zestrea ei”Bani și avere Familie Femeie și bărbat
„Acum bărbatul se cunună, nu cu muierea sa, ci cu zestrea”Femeie și bărbat Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică