zavistie

/za'vis.ti.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din rusă zavistĩ.

sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de realizările cuiva.
atitudine dușmănoasă.

Antonime: nirvana

„Ura, zavistia și frica nasc vicleșugul”Minciună și înșelăciune
„Zavistia e mama tuturor răutăților din lume”Înțelepciune și prostie
„Zavistia îndată, după pizmă se arată”Minciună și înșelăciune
„Zavistia nu ostenește, că de ce merge se mărește”Minciună și înșelăciune
„Zavistia pricini găsește și la cel nevinovat”Minciună și înșelăciune
„Zavistia cel mai cumplit vrăjmaș al prieteșugului și fățăr”Prietenie și dușmănie Minciună și înșelăciune
„Pizma și zavistia te sghirie la inimă cu ghiare de lei”Minciună și înșelăciune
„Zavistia mama tuturor răutăților în lumea”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică