zapciu
Etimologie
Din turcă zaptiye.
Definiții
- (înv.) cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor).
- grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad.
- agent de poliție; sergent de stradă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zapciu | zapcii |
| genitiv-dativ | zapciului | zapciilor |
| vocativ | zapciule | zapciilor |
| articulat | zapciul | zapciii |