vrăjitor
/vrə.ʒi'tor/Etimologie
Din verbul a vrăji + sufixul -tor.
Definiții
- (adesea fig.) persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrăjitor | vrăjitori |
| genitiv-dativ | vrăjitorului | vrăjitorilor |
| articulat | vrăjitorul | vrăjitorii |
Sinonime: (rar) șaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) șișcoi, (înv.) vâlfă; mag, magician, (pop.) vraci