← înapoi la căutare

vlădică

/vlə'di.kə/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din slavă (veche) vladika.

Definiții

episcop.
(înv.) stăpânitor, domn, principe.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	vlădică	vlădici
genitiv-dativ	vlădicăi	vlădicilor
vocativ	vlădică	vlădicilor
articulat	vlădica	vlădicii

Proverbe & zicători

„Știe Vlădica pe cine popește.”Înțelepciune și prostie
„Știe (a știut) Vlădica pe cine popește”Înțelepciune și prostie
„Știe bine Vlădica”Înțelepciune și prostie
„S-a dezmeticit Vlădica”Înțelepciune și prostie
„De la Vlădică până la opincă”Familie
„Vlădica, de e Vlădică”Înțelepciune și prostie
„Sunt lungi poalele Vlădicăi”Înțelepciune și prostie
„Ajunge din Vlădică popă”Noroc și soartă
„Ca Vlădicii”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică