vijelie

/vi.ʒe'li.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună.
(fig.) furie.

„La vijelii copacii cei mari jos cad, iar buruienile pe loc rămân.”Natură Înțelepciune și prostie
„Vijelia culcă și trestia și stejarul”Natură
„Când vijelie în foc, te vorbește cineva de rău sau te vei”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică