vesmânt
/ves'mɨnt/Etimologie
Confer veșmânt.
Definiții
- formă alternativă pentru veșmânt.
veșmânt
/veʃ'mɨnt/Etimologie
Din latină vestimentum.
Definiții
- nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva.
- (la pl.) odăjdii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | veșmânt | veșminte |
| genitiv-dativ | veșmântului | veșmintelor |
| vocativ | veșmântule | veșmintelor |
| articulat | veșmântul | veșmintele |
Proverbe & zicători
- „Veșmintele luate împrumut nu țin de cald.”Bani și averePrietenie și dușmănie
- „Veșmintele luate împrumut nu țin de cald”Bani și avereÎnțelepciune și prostie
- „A împărți veșmintele cuiva”Bani și avere
- „Veșmântul nu face pe om”Înțelepciune și prostie
- „Vesmântul primește unsărea, iar omul”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică