vătrai
/vəˈtraj/Etimologie
Din sârbocroată vătralj, bulgară ватрал (vatral).
Definiții
- unealtă mecanică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar.
- lambă (la căruță sau car).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vătrai | vătraie |
| genitiv-dativ | vătraiului | vătraielor |
| vocativ | vătraiule | vătraielor |
| articulat | vătraiul | vătraiele |