vârtej

Etimologie

Din bulgară въртeж (vărtež).

Definiții

1. porțiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mișcare de rotație; turbion, bulboană. vâltoare, vârticuș.
2. rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în locul unde se cufundă cineva sau ceva.
3. (fiz.) mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație.
4. vânt puternic, vijelios, care se învârtește cu viteză pe loc, ridicând în aer obiecte ușoare (praf, hârtii, frunze uscate etc.).
5. sul, coloană, trâmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.).
6. mișcare (amețitoare) în cerc.
7. (fig.) vălmășag care târăște pe cineva ca o vâltoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală.
8. loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile.
9. nume dat unor unelte care, atunci când funcționează, descriu o mișcare circulară:
10. fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată, și care se învârtește cu ajutorul unei manivele, folosit pentru a scoate apă din puț, pământ din gropi etc..
11. (reg.) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata.
12. încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui.
13. unealtă din lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strâns (la masa dulgherului).
14. unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie, ciubere etc.

Declinare