urzică

Etimologie

Din latină urtīca (Pușcariu 1840; REW 9090), confer italiană ortica, provensală ortiga, catalană ortiga, spaniolă ortiga, portugheză ortiga și franceză ortie. Trecerea lui ti > zi este anormală, totuși confer dialectul din Abruzzi ardica, siciliană firdica, aragoneză jordiga, xordiga < latină *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu greacă ἀδίϰη (adíki, „urzică”) (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583).

Definiții

1. (bot.) (Urtica) gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație; plantă din acest gen.
2. (text.) țesătură fabricată din fibrele urzicii, din care se confecționează saci.

Declinare

Etimologie

Din urzica.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru urzica.
2. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru urzica.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru urzica.

Etimologie

Din urzică.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante.
2. (v.tranz.) (fig.) a ironiza, a persifla.

Declinare