urmă
/ˈur.mə/Etimologie
Din latină * orma.
Definiții
- semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc.
- punct sau stadiu final; sfârșit.
- (înv.) urmare, consecință, rezultat.
- (mat.) punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață.
- dreaptă de-a lungul căreia o suprafață intersectează altă suprafață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmă | urme |
| genitiv-dativ | urmei | urmelor |
| vocativ | urmă | urmelor |
| articulat | urma | urmele |