verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *horrire (= horrere, horrescere).
Definiții
- (v.tranz.) a avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva.
- (v.refl. impers.) (construit cu dativul) a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva.
Sinonime: 1: dușmăni, 2: plictisi
Antonime: (se) îndrăgi, (se) iubi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbul a (se) urî. Etimologie necunoscută. Confer ură.
Definiții
- sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva.
- (bot.) (Gymnadenia conopsea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ură | uri |
| genitiv-dativ | urii | urilor |
| vocativ | ură, uro | urilor |
| articulat | ura | urile |
Sinonime: 1: dușmănie, ostilitate, 2: (bot.) palma-pământului
Antonime: 1: adorație, amor, dragoste, iubire
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru ură.