verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină unire (= unescere).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot.
- (v.refl. recipr.) a încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun.
- (v.tranz. refl. recipr.) a (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | unea | uneau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care formează împreună un tot.
- care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva.
- care aparținea unei confesiuni creștine catolice de rit oriental (ortodox); uniat.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- adept al acestei confesiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | unit | uniți |
| genitiv-dativ | unitului | uniților |
| vocativ | unitule | uniților |
| articulat | unitul | uniții |